ACATISTUL SFANTULUI IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA (2 IUNIE)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Troparul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea:

Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Sfinte Ioane pururea pomenite.
 

Condacul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Glasul 4
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce..

Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit şi chemandu-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ivindu-te nou mucenic, fericite Ioane, lumii mai pe urmă te-ai arătat. Pentru aceea dă-mi cuvânt cu harul tău, ca să laud după vrednicie nevoinţele tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea divanului, cu ochii cei înţelegători ai văzut ceata cea cinstită a mucenicilor, chemându-te pe tine, Sfinte Ioane, cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au împodobit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu oştirea cea întru tot minunată, a stării tale împotrivă, cele de biruinţă ai luat, asupra firii tiranului, că fiind el ruşinat desăvârşit, de aceea a încetat îndrăznirea tiranilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbrăcându-te în platoşa credinţei pentru mărturisire şi punând coiful darului cel luminat şi cu limba cinstitelor şi dumnezeieştilor cuvinte, Sfinte Ioane, ca şi cu o sabie ai tăiat pe eparhul cel fără de minte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Muntele cel înalt, pe care l-a văzut Daniil şi Piatra care s-a tăiat fără de mână din munte, pe tine mai înainte te-a închipuit, Născătoare de Dumnezeu, că fără de bărbat ai născut nouă pe Emanuel.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin chinuri ca aurul în ulcea te-ai lămurit, mucenice mărite şi jertfă te-ai adus Cuvântului cel adevărat şi Împăratului puterilor, că în locul focului cel din altar, cu sabia ai fost zdrumicat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpâne cel dintâi şi Doamne, nu s-au săturat evreii cei fără de lege şi de prooroci ucigaşi. Ci şi acest mucenic fiind tras fără de milă, de slugile cele necredincioase, alergând l-au înjunghiat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laţuri întindea tiranul cu cuvinte amăgitoare către vânarea mucenicului cel preaînţelept, iar el striga către dânsul: părăseşte-ţi mulţimea minciunilor, că eu făpturii nu mă voi închina, ci numai Făcătorului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măslin roditor în casa Dumnezeului celui viu, acum s-a arătat racla moaştelor tale, din care luăm vindecări de multe feluri de neputinţe, care prin tine s-au îmbogăţit şi cu minunile tale s-au înfrumuseţat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zis-a dumnezeiescul Iezechiel: şi va fi uşa încuiată. Şi aceasta întru tine s-a împlinit, Stăpână, că întru tine S-a sălăşluit în chip de negrăit Cuvântul Părintelui şi dintru tine născându-Se, purtător de trup S-a arătat lumii, întru amândouă păzindu-te.

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel ce sade în slavă...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Undiţă înşelătoare era limba tiranului, pornit fiind cu meşteşugirile vrăjmaşului să prefacă degrabă sufletul cel tare. Dar în zadar s-a ostenit, că mucenicul striga cu bucurie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce este mie de multe cuvintele tale şi de făgăduinţele cele trecătoare, pe care nebuneşte mi le spui? - striga Ioan către chinuitor. Acestea toate mai amare decât fierea sunt pentru mine - cu dulceaţă zicea, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor, atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor luminate, zicea mucenicul către tiran. Nu zăbovi mai mult, o păgânule, că eu strig: slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nicidecum nu te voi asculta, o închinătorule la foc, când mă atragi tu către pieire - grăia Ioan; ci mai vârtos cu nevoinţe voi muri pentru Cel ce a murit pentru mine şi cu mucenicii luminat strig: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Închipuit-a de demult călătoria lui Israel prin Marea Roşie, naşterea ta cea fără de bărbat, Împărăteasa tuturor. Că precum acela atunci a trecut neudat, aşa şi Hristos din preacurat sângele tău S-a născut, Fecioară.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăbit-au chinuitorii a bate cărnurile sfântului, ostenit-a şi tiranul încercând să afle chinuri, iar mucenicul vitejeşte răbda, împodobit fiind cu rănile pe care le luase pentru dragostea Domnului său.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de înfricoşătoare şi de slăvită suferinţa ta pentru Hristos, de care s-au minunat neamurile care se aflau privindu-te şi ţi-au lăudat răbdarea; iar perşii s-au ruşinat împreună cu evreii, îmbrăcându-se cu ruşine.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împrejur sta mulţimea, privind ceea ce se întâmpla, mărite şi tiranul şedea de faţă nădăjduind să te dobândească. Dar a greşit nebunul în deşert trudindu-se să înfricoşeze pe cel neîngrozit şi în zadar bătea diamantul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Batjocorit-a nebuneasca poruncă a eparhului celui rău credincios, dumnezeiescul Ioan, văzând înşelăciunea şi mândria persienească, zicând: nu mă voi închina soarelui, care e făptură, ci mai ales lui Dumnezeu, Celui Ce a zidit pe oameni cu mâna.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sus era Cel pururea de o Fiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul, iar cu noi Dumnezeu şi Om, Născătoare de Dumnezeu, prin tine pogorându-Se către a noastră smerenie, ne-a izbăvit de blestemul strămoşesc; că pe tine Scară cerească te-a văzut patriarhul Iacov.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nicidecum nu a putut clătina turnul dreptei credinţe sălbăticia poruncitorului, nici bătaia toiegelor, nici rănile, nici moartea cea de istov.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ochiului heruvimilor s-a asemănat mintea ta cea curată, că jos vitejeşte ai răbdat chinuri şi sus ai vegheat Stăpânului, Care ţi-a trimis ţie cunună de biruinţă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săltat-au atunci luminat cetele mucenicilor văzând îndrăznirea ta şi împreună cu îngerii privind, în chip nevăzut te întăreau la luptă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lanţurile cele de fier podoabă de aur le socotea Ioan, mucenicul cel ales şi împroşcările cu pietre cele de la evrei, trepte de mergere către cer.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luând închipuirea de Lâna cea plină de rouă a lui Ghedeon, mai înainte a vestit minunea ta, că s-a pogorât ca ploaia pe Lână, Născătoare de Dumnezeu, Unul din Treime în pântecele tău Întrupându-Se.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe cruce..

Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit şi chemandu-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te, Ioane, mare mucenice a lui Hristos!

Icosul 1:

Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:

Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 2:

Vazand, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea maiestrita asupra ta, prin cel de alta credinta, ca sa te departeze de la dreapta credinta, si cu intelepciunea data tie de la Dumnezeu, pricepand maiestriile lui, neprins de dansele ai ramas cu harul Celui Preainalt; pentru aceea ai si cantat: Aliluia!

Icosul 2:

Cunoscand clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusa asupra ta la eparhul Cetatii Albe, cel de credinta otomana, cum ca te-ai lepadat de adevarata credinta crestineasca, macar ca acela a te ademeni la aceasta in tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lasat a fi biruit; pentru aceea dupa cuviinta auzi de la noi acestea:

Bucura-te, ca pe Reiz de mincinos l-ai vadit;
Bucura-te, ca tu ca un turn ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca momirile eparhului intru nimic le-ai socotit;
Bucura-te, ca toti cei ce au vazut acestea, folos au castigat;
Bucura-te, ca soarelui si luceafarului a jertfi nu ai voit;
Bucura-te, caci cu aceasta pe paganul Cadiu l-ai dispretuit;
Bucura-te, caci creator al acestora pe singurul Dumnezeu cel in Treime L-ai marturisit;
Bucura-te, ca n-ai primit a defaima;
Bucura-te, ca pe acestea le-ai numit planete, iar nu Dumnezeu;
Bucura-te, ca de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucura-te, ca ai mustrat pe erarhul inaintea tuturor;
Bucura-te, ca pe el mai vartos a se pleca tie l-ai indemnat;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 3:

De puterea harului Sfantului Duh fiind intarit, cu multa indrazneala catre ighemonul ai grait, viteazule ostas al lui iisus:” Nu crede, o tirane, ca eu ma voi lepada vreodata de Hristosul meu, si ca ma voi inchina fapturii mai degraba decat Creatorului; sa nu-mi fie mie aceasta cat timp voi respira aerul acesta”; pentru care si cu mare glas ai cantat: Aliluia!

Icosul 3:

Erai, o purtatorule de chinuri al lui hristos, cand acestea le ziceai catre eparhul, vesel la fata, si fara de sfiala sau frica; iar el, nemaiputand rabda si de maine aprinzandu-se, a poruncit sa fie aduse inaintea lui toiege multe, si de haine sa fii desbracat; dar tu, ca si cum altul ar fi fost, asa te aflai; pentru aceasta si noi unele ca acestea graim catre tine:

Bucura-te, ca, vazand toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucura-te, ca din vederea acelora mai tare te-ai impotrivit tiranului;
Bucura-te, ca te-ai dezbracat de haine stricacioase;
Bucura-te, ca te-ai imbracat in porfira nepieritoare in ceruri;
Bucura-te, ca ai fost amenintat cu chinuri de moarte;
Bucura-te, ca tiranul mai cumplit s-a intaratat, pentru ca tu nu ai bagat in seama acestea;
Bucura-te, ca ai infruntat pe acesta inaintea tuturor celor ce erau de fata;
Bucura-te, ca pe tine te-ai marturisit rob adevarat al lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca bine ai tinut asezamintele, pe care le-ai invatat de la parintii tai;
Bucura-te, ca n-ai primit a aduce jertfa zeilor ighemonilului;
Bucura-te, ca ai zis paganului sa nu intarzie de a te chinui;
Bucura-te, caci cu aceasta te-a trimis mai degraba la imparatia cerurilor;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 4:

Creatorului mai ales decat creturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-patimitorule, ca te vei inchina; pentru aceasta tiranul cel pagan, auzind astfel de cuvinte de la tine si pierzand nadejdea a te indupleca la voia sa, nebuneste s-a aprins de manie salbatica si a inceput sa te chinuiasca. Iar tu, mucenice al lui Hristos, barbateste rabdand, cu veselie Celui ce te intarea pe tine ai cantat: Aliluia!

Icosul 4:

Inima de diamant avand, cand ai patimit pentru dragostea celui dorit de tine, fericite al lui hristos mucenice, intru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind intarit; pentru aceea, ca peste o aspida inveninata ai calcat, si ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care si de la noi auzi acestea:

Bucura-te, ca ai fost asternut gol pe pamant spre chinuire;
Bucura-te, ca ai avut ochii mintii sus la cer;
Bucura-te, caci cu toiege noduroase fara de mila fiind batut, n-ai slabit;
Bucura-te, ca chinuitorii, cumplit batandu-te, au obosit;
Bucura-te, ca vitejeste ai rabdat sa-ti fie trupul zdrobit in bucati;
Bucura-te, caci cu aceasta si mai mult la manie ai intaratat pe tiranul;
Bucura-te, ca de multe batai, carnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus in aer;
Bucura-te, caci cu aceasta ai adunat pe ingeri spre a se minuna;
Bucura-te, ca ai rosit cu sangele tau pamantul;
Bucura-te, caci cu aceasta a strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucura-te, ca pentru aceasta i-ai multumit stapanului Hristos;
Bucura-te, ca El te-a intarit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 5:

Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzarii, pe tine, mucenice, rugandu-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multa manie si ami cumplit te-au schingiuit incat si glasul ti-a lipsit; iar tu, rabdatorule de chinuri, suferind cu barbatie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a imputernicit, din adancul inimii ai cantat: Aliluia!

Icosul 5:
Cu lanturi de fier din porunca ighemonului fiind legat, ostasule a lui Hristos, Ioane, ai fost arucat in temnita, si pastrat spre mai cumplite chinuri; si tot trupul tau de batai fiind sfarmat, a doua zi iarasi la judecata ai fost adus; dar, stand inaintea tiranului cu fata vesela, paganul Cadiu s-a mirat foarte si s-a spaimantat. Pentru aceea si noi cu laude ca acestea te intampinam:

Bucura-te, ca pentru Hristos ai fost legat cu lanturi de fier;
Bucura-te, caci cu acelea ai fost infricosat de tot pe diavolul;
Bucura-te, ca ai locuit in temnita intunecoasa, inchis fiind acolo;
Bucura-te, ca dupa aceea te-ai salasluit in raiul cel luminos;
Bucura-te, caci cu rani cumplite peste tot trupul fiind ranit, vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca de aceasta paganul tiran s-a minunat foarte;
Bucura-te, ca nu ai purtat grija de vindecarea ranilor trupului tau;
Bucura-te, ca prin aceasta sufletul tau mai frumos a inflorit;
Bucura-te, ca omul tau cel din afara s-a stricat;
Bucura-te, ca omul tau cel dinauntru a luat acum mai buna innoire;
Bucura-te, ca tiranul a pregatit si alte chinuri mai cumplite impotriva ta;
Bucura-te, ca si pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 6:

Avand in minte bunatatile, pe care vrei sa le dobandesti, mucenice a lui Hristos, vrednicule de lauda, intelepteste ai rabdat toate schingiuirile, ruperile si sfasierea carnurilor; pentru aceea tiranul, umplandu-se nebuneste de si mai multa manie, si racnind ca o fiara saalbatica, a poruncit ca iarasi sa fii chinuit mai cu asprime si fara de crutare sa fii batut. Iar cand se faceau acestea, tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Atat de cumplit si fara de crutare ai fost batut, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, incat si cele dinauntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atata crunta bataie, se schimbau unii dupa altii; dar tu, viteazule ostas al lui hristos, nicidecum nu ti-ai schimbat gandul de la doritorul tau Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul in adancul inimii tale, ca sa-ti dea rabdare pana la sfarsit. Pentru aceasta si noi, ajutati fiind de rugaciunile tale, glasuim unele ca acestea:

Bucura-te, ca tu nu ai pierdut rabdarea, cu cruzime fiind batut pentru Hristos;
Bucura-te, ca au obosit chinuitorii, cei ce te bateau;
Bucura-te, ca aceia, ostenind, se schimbau unii dupa altii;
Bucura-te, ca mintea ta sta la dumnezeu, Cel ce te intarea;
Bucura-te, ca trupul tau a fost ranit si sfasiat pana la cele dinaunatru;
Bucura-te, ca Hristos cu darul Sfantului Duh te-a cercetat din inaltime;
Bucura-te, ca toti cei adunati la acea priveliste, au infruntat pe judecator, pentru o cruzime ca aceea;
Bucura-te, ca din cer ti-ai tesut tie haina nefacuta de mana;
Bucura-te, caci chinuitorii s-au saturat de a mai bate cinstitul tau trup;
Bucura-te, caci credinciosii s-au umplut de multa jale, vazandu-te pe tine;
Bucura-te, ca ai simtit pe trupul tau ranile lui Hristos;
Bucura-te, ca si El ti-a gatit tie cununa nevestejita in ceruri;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 7:

Nemaiavand paganul tiran nici un fel de chin, o de trei ori fericite mucenice, a poruncit sa fie adus un cal neinvatat si sterp, si sfintele tale picioare sa fie legate tare de coada lui si sa te poarte si sa te tarasca pe toate strazile cetatii; iar tu, ostasule al lui Hristos, asa fiind tarat, te-ai facut priveliste ingerilor si oamenilor si cantai lui Dumenzeu: Aliluia!

Icosul 7:

Strain cu adevarat si neobisnuit chin ti-a nascocit tie, patimitorule al lui hristos, paganul Cadiu. Ca tarat fiind tu de cal in fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetatii, bucati de carne din trupul tau pe pietre ramaneau, capul ti se zdrobea si credinciosii cei ce te priveau s-au umplut de multa jale. Iar tu, avand mintea ridicata catre Dumnezeu, in taina te rugai Lui; de acestea noi robii tai minunandu-ne, laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, ca prin chinuirea ta cea cumplita te-ai facut marturisitor al Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta cea cu tarie te-ai aratat intemeietor al dreptei credinte;
Bucura-te, ca aprins ai fost de focul dragostei celei negraite catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca pentru Dansul ai suferit sfarmarea trupului tau;
Bucura-te, ca te-ai facut pricina de veselie ingerilor;
Bucura-te, ca ai fost trista privire credinciosilor;
Bucura-te, ca trantit fiind pe pietre capul tau cel sfant s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevazut;
Bucura-te, ca pamantul ca o boia s-a vopsit cu sangele cel curs din tine;
Bucura-te, ca in imparatia cerurilor Hristos cununa acum ti-a daruit;
Bucura-te, ca pentru Dansul pe pamant ai patimit;
Bucura-te, ca impreuna cu Dansul in imparatia Lui te-ai salasluit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 8:
Vazandu-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rau credincios, cand erai tarat de cal pe strazile lor, unii te luau in batjocura, altii isi strambau fetele lor si aruncau in tine cu ce aveau in mana, altii afceau ras si lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostas, toate acestea cu bucurie si cu multumita le rabdai, pentru Cel ce te intarea pe tine, cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul avand pe Iisus in sufletul si mintea ta, purtatorule de chinuri, si luptele tale fiind acum spre sfarsit, unul din cei ce te batjocurea, in casa sa alergand si o sabie goala apucand, cu dansa a taiat cinstitul si sfantul tau cap, si astfel luminat ti-ai dat sufletul in mainile Celui dorit de tine; pentru care sfarsit auzi si de la noi acestea:

Bucura-te, ca ai luat de la oameni infruntare si defaimare pentru Hristos;
Bucura-te, caci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defaimat de ei;
Bucura-te, ca ai fost lovit de ei, cu orice li se intamplase a avea in maini;
Bucura-te, ca si Hristos tot asa a patimit pentru noi pacatosii;
Bucura-te, ca neamul cel rau credincios cu sabia a taiat cinstitul tau cap;
Bucura-te, ca si Iisus a incununat cu stralucita coroana sfantul tau crestet;
Bucura-te, a nevointa ta cea mucenicesca acum s-a savarsit;
Bucura-te, ca esti preamarit impreuna cu mucenicii in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, ca acum noi credinciosii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugaciunile tale catre Dansul sunt bine-primite;
Bucura-te, ca amintirea ta se serbeaza in toata Biserica;
Bucura-te, ca numele tau este marit de toti cei drept-credinciosi;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 9:

Dupa taierea cinstitului tau cap, si dupa despartirea sfantului tau suflet de trup, mucenice prealaudate, trupul tau zacea impreuna cu capul cel taiat, neingropat si in seama nebagat. Iar noapte facandu-se, o minune preamarita s-a vazut: asupra moastelor tale ardeau faclii in chip de stalp pana la cer si barbati imbracati in vesminte albe cadeau imprejurul trupului tau si catau cuvinte de negrait, cu care impreuna si tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cantarile pe care le cantau ingerii imprejurul moastelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i si parandu-i-se ca sunt oameni pamantesti, a luat un arc si a incercat a segata intr-insii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vartos s-a facut vrednic de plans in vederea tuturor. pentru aceasta si noi de o minune ca aceea, spaimantandu-ne, graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca de ingeri te-ai invrednicit a fi petrecut;
Bucura-te, ca Hristos a privit din cer spre moastele tale;
Bucura-te, ca deasupra moastelor tale s-a vazut stalp de foc pana la cer;
Bucura-te, ca minunea aceasta a inspaimantat pe multi;
Bucura-te, ca iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre mai mult lauda a moastelor tale;
Bucura-te, ca tot poporul a alergat sa priveasca pe iudeul acela;
Bucura-te, ca dupa marturisirea lui, inaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsa;
Bucura-te, ca tiranul, fiind instiintat de aceasta minune, s-a temut foarte;
Bucura-te, ca din aceasta pricina a poruncit crestinilor sa te inmormanteze;
Bucura-te, ca, ingropat fiind, Biserica a primit cinstitul tau trup;
Bucura-te, ca sfantul tau suflet s-a odihnit in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 10:

O, mucenice mult-patimitorule, parasul si vanzatorul tau, vrand intr-una din nopti sa fure cinstitul si prea chinuitul tau trup, si la patria sa sa-l duca, tu ostasule a lui Hristos, te-ai aratat degarba in somn preotului bisericii aceleia si de aceasta l-ai instiintat; iar el indata a alergat la biserica si cinstitele tale moaste din mainile lui le-a apucat; pentru care, bucurandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:
Pretioasele si sfintele tale moaste, prin purtarea ta de grija, mucenice a lui Hristos, scapand neluate de cei de alt neam, inauntrul altarului au fost duse si asezate langa sfanta masa, unde totdeauna pentru mantuirea noastra se jertfeste Mielul lui Dumnezeu, Caruia si tu te-ai adus jertfa; credinciosii fiind instiintati de aceasta au laudat pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce mareste pe sfintii Sai, cu acer si noi cantari de laude ca acestea iti aducem tie:

Bucura-te, ca cinstitele tale moaste au scapat nefurate si nevatamate;
Bucura-te, ca cei de alt neam au fost alungati cu rusine si deserti;
Bucura-te, ca inauntrul altarului moastele tale au fost asezate de preotii Bisericii;
Bucura-te, caci credinciosii s-au bucurat de aceasta;
Bucura-te, ca acolo au fost savarsite neincetate minuni printr-insele;
Bucura-te, ca si demonii au fost alungati din multi oameni;
Bucura-te, ca uneori s-a aratat stalp de foc din cer deasupra lor;
Bucura-te, ca alte ori si ingerii s-au pogorat spre dansele;
Bucura-te, ca uneori din ele a iesit buna mireasma de negrait;
Bucura-te, ca prin ele s-au tamaduit toate feluirile de boli;
Bucura-te, ca pretuntindeni a strabatut vestea minunii ce s-a facut;
Bucura-te, ca Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta sa ajunga si pana la marginile pamantului;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 11:

Impodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele si sfintele tale moaste, mucenice al lui Hristos, vrednicule de lauda, toti dreptcredinciosii le cinstesc si le saruta. Pentru aceea tu, avand indrazneala catre Dumnezeu, Stapanul tuturor, mijloceste acestora, de la Dansul in viata aceasta sanatate trupeasca si in veacul ce va sa fie mantuire sufleteasca, cantand: Aliluia!

Icosul 11:

Faclie cu totul luminoasa fiind cinstitele tale moaste, mucenice mult-chinuite, pusa in sfesnicul Bisericii si luminand mult timp partea locului unde ai patimit, dupa aceea, prin vrerea lui Dumnezeu si prin staruinta unui drept credincios domn, in tara Moldovei adusa fiind, neincetat lumineaza si raze de minuni, spre toti cei ce alearga la ele cu credinta, revarsa. Pentru aceea si noi de acelasi dar impartasindu-ne, graim tie:

Bucura-te, raza a luminii celei neinserate si ganditoare;
Bucura-te, ca peste toate partile cele de sub cer esti luminator;
Bucura-te, luceafar prealuminos al zilei celei neinserate;
Bucura-te, ca si la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din alta parte;
Bucura-te, ca si acolo multa vreme razele ti-au stralucit;
Bucura-te, ca iarasi inapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucura-te, smirna totdeauna binemirositoare in Biserica lui Hristos;
Bucura-te, ca impartasesti de buna mireasma pe toti cei ce alearga la tine;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de nenumarate vindecari incapator;
Bucura-te, ca imparti indeajuns tuturor celor ce au trebuinta;
Bucura-te, ca Imparatului cerurilor a varsat peste tine slava si mare cuviinta;
Bucura-te, ca ne-ai indestulat si pe noi de darul tamaduirilor a tot felul de neputinte;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 12:

Dar luand de la Dumnezeu, intru tot laudate si mult-patimitorule mucenice, vindeci pe toti de tot felul de boli, nu numai trupesti, ci si sufletesti; iar acum, stand inaintea lui Hristos, Celui ce te-a intarit pe tine spre patimire, nu inceta mijlocindu-ne mantuire sufleteasca si noua celor ce cu dragoste si cu multa cucernicie serbam amintirea ta si cantam neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Laudand, cantand si fericind chinurile tale cele cu multa durere, rabdarea cea pana in sfarsit, vitejia si barbatia cea nebiruita ce ai aratat in trupul cel ca de diamant, pe care Hristos puitorul de nevointa l-a preaslavit in cer si pe pamant, si noua nevrednicilor ni l-a daruit, sfinte mare mucenice Ioane, graim tie acestea:

Bucura-te, ca esti impreuna-locuitor si petrecator cu ostile ingeresti;
Bucura-te, ca esti dus si cu dragoste petrecut la locasurile cele ceresti de cetele mucenicesti;
Bucura-te, ca esti incununat cu marire de insasi mana Imparatului Hristos;
Bucura-te, ca Insusi Domnul te-a luat pe tine la repaosul cel vesnic dupa multele patimiri;
Bucura-te, ca ti-ai adunat comoara nejefuita in ceruri;
Bucura-te, ca ai agonisit plata multa acum intru stralucirile sfintilor;
Bucura-te, ca in incercari si nevoi esti noua tare ajutator;
Bucura-te, ca esti firbinte solitor bucuriei si slavei celei vesnice;
Bucura-te, ca esti izvor nedesertat de vindecari neputinciosilor;
Bucura-te, ca esti o curgere neincetata de mangaieri celor intristati;
Bucura-te, ca prin tine avem nadejde a fi scapati de toate relele intamplari vatamatoare si nefolositoare;
Bucura-te, ca prin tine asteptam a dobandi bunatatile cele de-a pururea fiitoare;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 13:

O, mult-patimitoare al lui hristos, Sfinte si mare mucenice Ioane, primind aceasta umilinta rugaciune a noastra, ce se aduce tie acum din inima, ne izbaveste pe noi de toate vatamarile sufletesti si trupesti, de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de chinul cel vesnic, cu rugaciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, in locasurile sfintilor, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1

Cântarea a 7-a. Irmos N-au slujit făpturii...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinurile ce se aduceau ţie, vrednicule de minune, ca nişte săgetături copilăreşti le-ai socotit, cântând cu bucurie: Cel ce eşti prealăudat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile adesea întinzându-şi către tiranul, zicea Ioan: De ce te osteneşti în deşert, tu, cel ce nu ai ruşine? Căci chinuindu-mă tu, îmi faci mie haină luminoasă şi moartea, cunună a nemuririi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Eu sunt cu adevărat mucenic al lui Hristos Dumnezeului nostru celui adevărat, mucenicul striga, că socotesc chinurile flori cu bun miros şi vărsarea sângelui, scăldătoare a Botezului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa pe care o am în trup, o socotesc noapte, cugeta cu dragoste Ioan; degrab dar să-mi fie dezlegată legătura trupului, ca împreună cu Hristos să moştenesc viaţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Limba cea ritoricească a rămas fără de glas şi nemişcată, văzându-te pe tine Ceea ce eşti plină de har, că nu poate spune zămislirea cea de negrăit a naşterii tale celei necuprinse.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericitu-te-au pe tine împăraţii, te-au binecuvântat arhiereii, auzind de a ta vitejească răbdare şi către Hristos mijlocitor câştigându-te pe tine şi acum venind, se închină cinstitelor tale moaşte.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tulburatu-s-au oarecând neamurile, împreună cu poporul cel călcător de Lege, asupra unsului şi Domnului cugetând cele deşarte; şi acum s-au adunat perşii să chinuiască pe Ioan, iar evreii să-l înjunghie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A fost prins şi ţinut de tine şi până în sfârşit surpat şarpele cel netrupesc, prin răbdarea trupului tău şi tăria lui şi tirania cea cumplită o a stins Hristos, Cel ce S-a îmbrăcat în trup.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu rănile lui Hristos, lăudându-te, către veşnicele locaşuri te-ai mutat, cu haină mohorâtă fiind îmbrăcat, mucenice, pe care o ai vopsit din sângele tău şi împăratului puterilor te arăţi, dănţuind împreună cu mucenicii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Trimis a fost de demult lui lsaia cărbune, care, fiind scos cu cleştele de serafim, s-a atins de dânsul şi păcatele i-a iertat; iar Cleştele tu eşti, Fecioară, care ai purtat Cărbunele Cel dumnezeiesc, întru iertarea păcatelor omeneşti.

Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ostaş adevărat al mărturisirii lui Hristos ai fost, Sfinte Ioane şi pierzător vicleşugului celor fără de Dumnezeu; pentru aceea şi acum cu rugăciunile tale pierde semeţia păgânească, supunând-o sub picioarele poporului nostru dreptcredincios.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De a şi fost zdrumicată carnea sfântului tău trup, de s-a şi vărsat sângele tău, dar îngrozirile ce veneau asupra ta nu te-au supus. Drept aceea cu puterea ta ruşinează pe cei ce se scoală asupra noastră şi biruitor arată pe poporul nostru.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmă arcul păgânilor, nebiruitule ostaş, al celor ce se pornesc cu nedreptate asupra moştenirii tale, pe care iubind-o ţi-ai ales-o ţie şi întăreşte pe poporul nostru, ca şi noi cu linişte şi cu pace să petrecem.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei care am dorit după luminată şi cinstită pomenirea ta, am luat şi am sărutat bucurându-ne cu duhul şi săltând ne rugăm, fericite: locul acesta şi poporul, unde ai voit a fi preamărit, păzeşte-l nevătămat, dimpreună cu poporul nostru, cel dreptcredincios.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Care toţi proorocii în multe chipuri L-au vestit, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, am văzut pe Dumnezeu Cel desăvârşit, Care S-a Întrupat pentru noi şi a mântuit pe oameni de blestemul strămoşesc, roagă-L ca şi noi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica gheenă.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,

Râvnitor ai fost înţelepciunii, care este comoara bunătăţilor, din care ai şi gustat dumnezeiasca cunoştinţă. Drept aceea spre cele trecătoare fiind silit, către lupte cu nevoinţă ai stat, răni muceniceşti luând, trupului zdrobire şi vărsare de sânge şi acum petreci întru lumina cea negrăită cu mucenicii. Pentru aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască celor ce cu credinţă se închină sfintelor tale moaşte.

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,

Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă spăimântez şi mă îngrozesc de chin şi de durerea focului, de întunericul iadului şi de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie, ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi? Atunci, Stăpână, Ajutătoare mie să-mi fii şi Folositoare prea fierbinte, că pe tine te am Nădejde eu netrebnicul robul tău.

Aducerea Moaştelor Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (24 Iunie)

Cele mai vechi sfinte moaşte de pe pământul ţării noastre sunt moaştele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Este greu de înţeles acum ce mare rol duhovnicesc au avut aceste sfinte moaşte pentru Ţara Moldovei, pentru domni şi domniţe, pentru dregători şi ostaşi, pentru călugări şi credincioşi, de-a lungul celor şase secole de când dăinuie aici. Totodată, este imposibil să ne imaginam câte minuni s-au făcut la aceste sfinte moaşte, câte boli s-au vindecat, câte lacrimi s-au alinat şi de câte primejdii mari au izbăvit ele ţara şi poporul nostru credincios.


Veşmântul preoţesc atins de Moaştele Sf. Ioan cel Nou se află la: • Biserica Sf. Alexie, Calea Şerban Vodă Nr. 123;
Părticele din Moaştele Sfântului se află în:
• Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava;
• Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt Nr. 16;
• Biserica Arhiepiscopiei din Suceava – Biserica Sf. Gheorghe (Mirăuţi), numită şi Mitropolia Veche, Suceava, str. Mirăuţi nr. 17;
• Părticele din moaştele Sfântului se află într-un medalion de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Biserica comunei Rădăşeni, jud. Suceava;
• Mănăstirea Plumbuita, Str. Plumbuita Nr. 58 (aflată la 3 staţii de la Bucur Obor, pe Şos. Colentina lângă Lacul Plumbuita);
• Mănăstirea Sihăstria, com. Vânători, jud. Neamţ, (22 km de Tg. Neamţ pe şoseaua care merge spre Vatra Dornei);
• Biserica Dichiu, București, Str. Icoanei Nr. 72;
• Mănăstirea Secu, la cca. 22 km de orașul Târgu Neamț, pe valea pârâului Secu (DC 160), ce se deschide în stânga șoşelei care duce spre Pipirig şi Poiana Largului peste Muntele Petru Vodă;
• Biserica Spitalului Judeţean de Urgenţă Sf. Ioan cel Nou, Suceava, (B-dul 1 Decembrie 1918, Nr.21);
• Biserica din Belgorod (Cetatea Albă), Dnestrovski, Ucraina.
Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava a fost imortalizată cu multă măiestrie prin frumoasele fresce din mănăstirile istorice ale Moldovei. Desigur, aducerea unui asemenea odor preţios în Ţara Moldovei, încă de la întemeierea sa ca stat de sine-stătător, dovedeşte, pe lângă credinţa profund ortodoxă a moldovenilor, dorinţa de afirmare şi independenţa religioasă şi naţională a marelui voievod muşatin Alexandru cel Bun. La un stat liber, el voia şi o Biserică liberă. Or, prezenţa unor sfinte moaşte în capitala ţării îi ridica mult, pentru acele timpuri, personalitatea şi prestigiul.

Şi dacă, în curgerea celor şase secole, importanţa şi rolul lor national-istoric s-a diminuat, nu tot aşa şi rolul spiritual pe care îl au aceste sfinte moaşte. Dimpotrivă, ele au fost dintotdeauna şi rămân peste veacuri o permanentă sursă de energie duhovnicească, de trăire profund creştinească, de curată simţire, afirmare şi jertfelnicie ortodoxă; de îmbărbătare în credinţă, de mângâiere în suferinţe, de sprijin moral, de rezistenţă şi inspiraţie pentru călugări, preoţi, credincioşi şi pictori în acelaşi timp.
Este destul să stai un ceas măcar lângă moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ca să-ţi poţi da mai bine seama ce importanţă au ele pentru credinţa şi sufletul poporului nostru.
Scurt istoric
Sfântul Ioan cel Nou a pătimit pentru Hristos în oraşul Cetatea Albă, fiind chinuit de tătari în anul 1332. El era grec de neam, negustor pe mare, de loc din oraşul Trapezunda – Asia Mică, Bitinia. Venind odată cu corabia pe Marea Neagră spre Cetatea Albă, el a înfruntat pe stăpânul corabiei, care voia să-l tragă la credinţa lui.
Drept răzbunare, acesta l-a pârât la mai-marele cetăţii, care se închina focului şi soarelui. Apoi Sfântul Ioan, fiind silit de ighemonul cetăţii să se lepede de credinţa ortodoxă, a fost bătut cumplit pentru că a mărturisit cu mare curaj pe Hristos. Apoi, l-a legat de un cal sălbatic, a fost târât în galop pe uliţele cetăţii, zdrobindu-i-se tot trupul, în cele din urmă, un evreu i-a tăiat capul. Noaptea însă trupul Sfântului Ioan strălucea de o lumină cerească, fiind păzit de trei bărbaţi sfinţi. Apoi preotul locului l-a îngropat în biserică şi a stat acolo peste 70 de ani, făcând multe minuni.
Auzind de aceasta marele voievod Alexandru cel Bun şi fiind foarte iubitor de Hristos şi de mucenici, în anul 1402, cu sfatul mitropolitului Iosif Muşat, a trimis boieri şi oaste la Cetatea Albă să aducă în Moldo-Vlahia moaştele Sfântului Ioan cel Nou, făcătorul de minuni.
Cortegiul domnesc, luând racla cu sfintele moaşte, a trecut cu ele Prutul prin ţinutul Faldului, şi, pe când se apropia de târgul Iaşi, a ieşit înaintea lor însuşi domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, cu mitropolitul Iosif I Muşat şi cu toată curtea, la locul numit în cronica lui Grigore Ureche – Poiana Vlădicăi. Apoi tot alaiul domnesc s-a îndreptat pe valea Siretului, cu mulţime de oaste, călăreţi şi pedeştri, cu sute de preoţi şi mii de credincioşi cu făclii în mâini, ajungând până la apa Sucevei.
A doua zi procesiunea de aducere a sfintelor moaşte a continuat spre Suceava, capitala Moldovei şi cetatea de scaun a Muşatinilor, şi au fost aşezate în catedrala domnească, unde se ungeau domnii ţării, adică în biserica Mirăuţilor.
Şi s-au aşezat sfintele moaşte ale marelui Mucenic Ioan cel Nou în biserica Mirăuţilor, la 2 iunie 1402, zi de mare praznic pentru Ţara Moldovei. Atunci s-a săvârşit Liturghie arhierească şi a ţinut o frumoasă cuvântare ieromonahul Grigorie, delegatul Patriarhiei de Constantinopol. Această zi s-a trecut de atunci în calendarul nostru bisericesc, ca zi de prăznuire a Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Tot atunci domnul Moldovei a oferit o masă comună, la toată mulţimea credincioşilor adunaţi la procesiune.
Şi au stat sfintele moaşte în biserica Mirăuţilor până în anul 1518, când s-au mutat în noua catedrală domnească a Sucevei, cu hramul Sfântul Gheorghe, ctitorită de Bogdan al III-lea cel Orb. Iar sub domnia lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568), când capitala Moldovei se mută la Iaşi, se mută şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou în catedrala Sfântului Gheorghe din Iaşi, unde au stat până în anul 1686.
Din anul 1686, sub domnia lui Constantin Cantemir, pe când era mitropolit al Moldovei marele cărturar Dosoftei, abătându-se asupra acestei ţări mari năvăliri de oşti tatare şi poloneze, conduse de craiul Ioan Sobieschi, cu sfat de obşte, sfintele moaşte au fost duse de mitropolitul Dosoftei, împreună cu toate odoarele Mitropoliei, în Polonia, la Zolkiev.
Acolo, departe de credincioşi şi de Ţara Moldovei, moaştele Sfântului Ioan au fost depuse în biserica unei mici mănăstiri catolice, unde au stat în pribegie 97 de ani. Tot acolo a murit şi mitropolitul Dosoftei, în anul 1693. Şi mărturisesc cronicile vremii şi părinţii călugări moldoveni, care au însoţit sfintele moaşte, că se făceau multe şi mari minuni la racla Sfântului Ioan, încât nu voiau polonezii să le mai dea înapoi, cu toate că erau catolici. De aceea, de teama poporului credincios, nimeni nu îndrăznea să strămute moaştele în Ţara Moldovei.
Dar iată că în anul 1783, prin pronia divină, Dosoftei, episcopul de Rădăuţi, a convins pe împăratul Austriei, Iosif, care a trecut prin Suceava, să dea înapoi acest preţios odor al Moldovei, împăratul a acceptat, însă n-a voit să trimită la Iaşi sfintele moaşte, ci în vechea capitală a Moldovei, la Suceava, care era tot sub stăpânirea lui. Şi pentru ca poporul din Zolkiev să nu se opună, a trimis împăratul o gardă militară, care a însoţit racla cu sfintele moaşte de la Zolkiev până la Suceava.
Din Polonia cortegiul cu moaştele sfântului a plecat noaptea, ca să nu simtă poporul. Pe cale s-au făcut numeroase minuni de vindecare cu tot felul de bolnavi. În Suceava sfintele moaşte s-au aşezat tot în biserica Sfântului Gheorghe, ctitorită de Bogdan al III-lea cel Orb, unde se află nestrămutate până astăzi. Catedrala s-a transformat cu vremea în mănăstire şi este cunoscută astăzi sub numele de Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Racla, ferecată în întregime în argint, în care se păstrează sfintele moaşte, se află depusă sub un mic baldachin, în partea dreaptă a naosului. Un grilaj de fier în faţa baldachinului ajută la menţinerea ordinii, când vin credincioşii în număr mare.
Menţionăm că moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava nu sunt întregi în raclă, precum sunt alte sfinte moaşte din ţară, deoarece trupul mucenicului a fost tăiat de chinuitori în bucăţi. Apoi, mici părţi din moaşte au fost dăruite de Mitropolia Moldovei unor biserici noi, ca să se pună în Sfânta Masă, după rânduială. O altă parte din moaşte se foloseşte pentru sfintele antimise, potrivit cu învăţătura noastră ortodoxă.
Din minunile Sfântului Ioan Cel Nou de la Suceava
În anul 1898, la data de 24 iunie, de hramul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, când se adună mii de închinători la sfintele moaşte, a venit şi o doamnă de neam boieresc, într-o trăsură cu patru cai. A ajuns cu greu la sfânta raclă, s-a închinat cu lacrimi la Sfântul Ioan, a sărutat sfintele moaşte şi s-a retras în mulţime. După terminarea slujbei, s-a urcat în trăsură şi a poruncit vizitiului să pornească spre casă.
Dar caii n-au mai putut urni trăsura din loc. Zadarnic bătea vizitiul caii, zadarnic împingeau oamenii trăsura. O mână nevăzută o ţinea pe loc. Femeia tremura de emoţie şi nu ştia ce să creadă. A auzit însă episcopul de minunea aceasta şi a venit la trăsură, însoţit de preoţi.
- Doamnă, a zis el, poate ai făcut vreun păcat mare la Sfântul Ioan, de nu mai poţi pleca! Du-te în biserică, cazi în genunchi la sfintele moaşte, mărturiseşte-ţi păcatul la un preot, şi aşa vei putea merge cu bine acasă.
S-a dus femeia din nou în biserică, a căutat un preot, a căzut în genunchi şi i-a spus:
- Părinte, eu am făcut un mare păcat. Când m-am închinat la raclă şi am sărutat sfintele moaşte, am rupt cu dinţii o bucăţică de os din degetul sfântului, ca să-mi fie de ajutor, şi l-am dus la trăsură. Dar m-a pedepsit Sfântul Ioan, că nu mai porneşte trăsura din loc. Am greşit, părinte! Ce să fac, ca să fiu iertată?
- Doamnă, ai făcut un mare păcat! Cum ai îndrăznit să faci una ca asta? Dacă vrei să pleci acasă şi să fii iertată, adu înapoi părticica luată şi cere-ţi iertare cu lacrimi de la Sfântul Ioan pentru o îndrăzneală ca aceasta şi aşa vei putea pleca!
Îndată ce a adus femeia părticica înapoi şi s-a rugat la sfânta raclă, a plecat sănătoasă la casa ei.